Ziua 4 Muzeul de cafea

Cea mai frumoasa plaja Din Guadeloupe Ne am trezit hmmm de fapt tot pe la 5.30 de data asta. Da, tot din cauza decalajului orar! Și am decis sa mergem pe o plaja mai îndepărtată acum cat suntem cu toții acasă și putem utiliza masina. Mai apoi, de luni mai exact voi începe serviciul și voi avea nevoie de mașină cam jumătate din zi. Și deci plaja cea mai frumoasa de pe insula se pare ca este La Grande Anse și se afla la 70 km de casa. Hai la drum. Dar când ajungem Mai avem mult? Tata vreau pipi ! Tata vreau caca ! Tata mi e rău! Tata mi e foame! Tote astea pe la vre o 9-10 dimineață în drum spre plaja… Asa ca am făcut un popas la “Casa de Cacao” “La maison du Cacao” Aici am învățat câteva despre cacao, ciocolata și capitalism. Pe scurt cacao descoperita de pe vremea mayasilor sau chiar mai devreme amestecata cu zahar de trestie adus în insule de către colonizatorii spanioli egal ciocolata neagra. Dacă adaugi lapte egal ciocolata cu lapte iar cantitatea de zahar modifica gustul și calitatea ciocolatei. Da am avut parte și de o poveste cu degustare de vre o ora cam asa. Noroc ca bucățelele de ciocolata erau mici După ciocolata am mâncat…din nou cate ceva din ce aveam la pachet și am plecat mai departe spre plaja dar având în vedere ca am găsit o plaja mai mica cu același nule “Petite Anse” am profitat de ocazie și ne am oprit și acolo.

Cireasa de pe tort a fost faptul ca plaja era parțial acoperita cu palmieri deci am putut sa ne adăposti de nemilosul soare de amiaza. Bine am făcut și niște castele de nisip și am săpat după oua de brasca țestoasa. Ne am îmbrăcat ținută speciala de balaceala și am profitat și de marea limpede precum cristalul. Apa cred ca avea 32 de grade atât de calda era. Cu greu am reușit sa ii scoatem pe pitici din apa și sa plecam din nou spre destinația finala a zilei., renumita plaja La Grande Anse. Ah uitasem având în vedere ca e sezonul ploios și ploua foarte des am putut sa ne clăti picioarele într o balta a mai mare care se forma e lângă mașină. Nimic extraordinar în afara de faptul ca apa era clocotita…la fel și nisipul de pe plaja. După câțiva pași făcuți în nisip Sebi a început sa urle de durere. Eram aproape, l-am luat în brate doar ca după aia am început eu sa urlu alergând spre apa marii. În câteva secunde lucrurile au revenit la normal și totul a fost dat uitării. Dar lecția nu a fost uitata și papucii de plaja au rămas accesoriul preferat al copiilor atunci când era vorba sa traverseze plaja pentru a ajunge în apa. Din nou la drum. Mai erau 9 km pana la plaja cea mare. Dar când ajungem? Mai avem mult? Mi e foame!!! Am scăpat de gurile copiilor promitand o înghețată după masa de prânz.. Și în cele din urma am ajuns. Drăguțe! Frumos, natural, nu foarte multa lume, palmieri MARI pe plaja, câteva restaurante și baruri fără prea mari pretenții și bineînțeles lume bronzata. Ca de obicei suntem printre putinii fără pic de culoare dar asta nu ne deranjează deloc. Abia face ambianta mai exotica. După vre o 3 ore de joaca în apa și pe plaja, la umbra sau la soare am văzut un pseudo domn puțin fumat care vindea nuci de cocos, mania maceta cu iscusinta și nu vorbea nici un strop de franceza. Perfect am zis. Hai sa bem apa de cocos și sa Mâncăm conținutul. Sincer n-am fost dezamăgiți nici de lichidul răcoritor nici de gustul nu ii de cocos.

Hai sa mergem acasă!

Nuuu ! Apune soarele și vin țânțarii! Biiineee haaai… În drum spre casa au căzut ca niște eroi pe bancheta din spatele mașinii. Tot încercăm sa scăpăm de decalajul orar asa ca ne promitem sa i trezim imediat ce ajungem acasa. După o ora de condus pe niște dealuri și niște curbe imposibile Alex ne à adus în siguranță acasă. I a trezit cu greu, au mestecat aproape prin somn o mâncări a de cartofi și un iaurt și au căzut din nou în paturile moi acoperite de mustichere. Totuși problema mirosului din dormitoare era mereu de actualitate. În cele din urma am improvizat o cabana din doua paravane și o canapea extensibila peste care am pus mustichere de rezerva și am putut sa respir în somn ca altfel nu mai puteam. Cam asa arata improvizatia Improvizația se afla la parter acolo unde era aer curat. Apropo casele Créole ale localnicilor nu prea sunt adaptate populației de origine română. Și am sa explic și de ce anume. Living ul sau sufrageria pe românește are doua uși și doua ferestre care dau spre terasa, veranda. Ei aceste uși și ferestre prezintă la partea superioara niște fante ca de radiator care nu se închid niciodată. Mai pe românește prin casele Créole bate vântul mai tot timpul, mai zboară cate o libelula, o buburuza sau un fluture de noapte. Pe sub usa à intrat azi dimineață o broscuța direct în bucătărie. Și ziceam ca nu e pentru romani deoarece la cum bate vântul prin casa non stop eu zic ca te prinde curentul!!! Dar partea buna e ca nu transpiri Deci în cele din urma am adormit în improvizația de la parter și am așteptat rezolvarea acestei probleme care urma sa vina