Ziua 17 Apa termala pe plaja marii. Bouillante.

Bouillante este numele francez dat unei localități de pe malul vestic al insulei Guadaloupe. Numele Bouillante înseamnă în limba franceza “clocotit”, și nu degeaba se numește așa. În acest orășel sunt mai multe izvoare termale și bazine cu apa care mai calda care mai clocotita. Tot aici a fost construita prima centrala geotermala din Franța care produce în prezent 6% din necesitatea totala de energie electrica a insulei. Aceste izvoare de apa termala sunt mai peste tot prin oraș și pe malul marii. Da am fost și eu uimit sa ma întind pe plaja chiar la malul marii în bătaia valurilor și sa simt sub apa la numai câțiva centimetri nisipul fierbinte. Unul dintre izvoare se afla în spatele primăriei, altul lângă dispensar, unele au pătruns în casele oamenilor iar de a lungul timpului unii din ei le au și abandonat. Se pot observa vapori pe alocuri dar și un miros puternic de sulf. Noi am ales locul cel mai frecventat și anume revărsarea curentului de apa termala ce provine de la centrala geotermala.

Malul marii e organizat și populat de o majoritate de băștinași. Mai vezi și câțiva turiști dar nu prea multi. Apa e de un limpede albastru și un panou de lângă plaja ne previne sa nu ne apropiem prea mult de curentul de apa déversant pentru a evita accidente. Oamenii stau pur și simplu în apa sulfuroasă și calda și discuta, râd, povestesc. Hmm ciudat nu se aud nici manele și nici mici sau miros de grătar nu e pe aproape. Interesant. Ne punem căștile de snorkeling și prin apa limpede și calda observam pești multicolori tropicali…superb . Totuși observam și un fenomen oarecum ciudat: apa calda se amesteca cu apa rece a marii astfel încât vizibilitatea e puțin distorsionata și pe lângă asta mai e și amestecul dintre apa sărată și apa dulce sulfuroasă venita de sub Vulcan.

Nici nu reușesc sa exprim în cuvinte fiecare moment în care suntem uimiți sau impresionați. Îmi exersez în schimb cum pot capacitatea de exprimare în scris. Poate într o buna zi când voi vi bătrân voi rade de mine cel tânăr di neștiutor. După câteva ore mai bem un suc pe terasa de lângă noi și plecam spre un mini ponton de amaraj din apropiere. La început mai timizi sărim în apa dar mai apoi prindem curaj și sărim unul după altul în apa adâncă. Copiii folosescc aripioare care ii țin la suprafață și asta le da încredere pana când lui Călin ii aluneca una din aripioare de pe mână.

În secunda doi s-ar și eu în apa lângă el sa l ajut. Culmea el plânge nu pentru ca e speriat ci pentru ca aripioare pierduta se îndepărtează încet spre largul marii. Într adevăr la vârsta de 4 ani încă nu realizează pericolul în care se află. Oricum nu vrem sa ne încercăm norocul din nou asa ca înceta cu săriturile și improviza un picnic acolo pe ponton. Totul se termina cu bine. Plecam acasă….acasă da încet încet devine acasă. Remarca post scriptul: noaptea am dormit prost și am rupt frigiderul și dulapul cu biscuiți. Eram în căutare de energie, ciocolata orice! Chiar si à doua zi m am simțit EXTREM de obosit. Cu siguranță era de la apa sulfuroasă. Probabil 3-4 ore în apa termala era cam prea mult. Învățăm din greșeli.