Ziua 14 Les saints – Haute terre

E o zi mohorâta afara. Culmea! In caraibe! Dar avand in vedere ca e sezonul ploios e totuși adevărat. Noaptea sufla vântul aici sus pe Vulcan și bineînțeles ploua cam în fiecare noapte de mai multe ori pe noapte. Iar dimineață datorita temperaturii crescânde vântul și soarele alunga ploaia și totul devine roz bonbon, cel puțin pentru noi. Asa ca ne trezim la 7.30 pregătim totul în cea mai mare graba dar foarte atenți la detalii și plecam cu micul dejun intre dinți spre o noua aventura. Dacă nu ajungem pana la ora 8.30 în port tot planul trebuie recalculat și schimbat deoarece ultimul vapor pleacă spre plajele paradisiace la ora 9.00. Destinația noastră se numește: Les Saints =sfinții. E o insula mult mai mica la câțiva km de insula noastră. Se merge cam 20min cu vaporul. Nu știm la ce sa ne așteptăm. Lumea vorbeste pe net de plaje Virginie, paradisiace și câini cu colăcei în coada. Pe net găsești poza asta renumita pe care am mai postat o mai demult și care m a motivat sa vin in Guadeloupe :

Ajungem in port și ratam primul vapor deoarece nu mai avea bilete dar reușim sa cumpărăm bilete la o alta companie cu plecare la aceiași ora și chiar mai ieftin. Ce sa zic… Ne bucuram. Asa ca după ce cumpărat un Bob pentru Călin ne așezăm frumos la coada gustând cate puțintel dintr o sticla de un sfert în care am reușit sa punem cafea înainte de plecare. Vorbim, ii bârfim pe mai toți cei ce ne înconjoară știind ca nimeni nu ne înțelege limba, glumim și facem câteva poze. Avem ocazia sa vedem și alți oameni care suferă de pișcături de țânțari….wow e totuși impresionant asa ca fac o poza Arătăm biletele și plecaaaaam cu vaporul. Bucuroși ocupam niște locuri în spatele vaporului la exterior ca sa avem o priveliște mai faina. Un nene trece și ne zică ca marea e puțin agitată și ca e posibil sa ne udam putin. Nu ne pasa…suntem viteji. Ei, vreau sa spun ca după ce vaporul a ieșit din port și a prins viteza am primit o lecție de viata bine meritata. Vaporul cu care mergeam nu era chiar un vapor ci mai degrabă o vedetă adică un fel de Speed Boat și toți stropii de apa provocați de spargerea valurilor ne au biciuit fără mila pe toți cei ce eram așezați afara. Ne am udat din cap pana în picioare de la mic la mare de credeam ca nu se mai termina cursa. La început oamenii râdeau dar după vre o 5 minute nu mai râdea nimeni. Toți stăteau zgribuliti protejandusi fața și ochii. În cele din urma am ajuns și am pupat pământul cum am coborât de pe nava. Neavând nici un fel de plan ci doar doua destinații, doua plaje am luat o la picior în căutare de ceva…ceva de văzut, de fotografiat, de mâncat.

Ne am fi dorit sa închiriem o mașinuța electrica dar toate eram rezervate. Poate un taxi sau vre o bicicleta!?!? Nimic adaptat noua. M am resemnat dar cu un mic zâmbet în colțul gurii știind ca dacă închiriem ceva nu ne va fi de folos decât vre o 2-3 ore deoarece vaporul de întoarcere pleacă la ora 17. Bani aruncați. Asa ca am luat o là picior în direcția plajei ” plage du pain de sucre” care se afla la 2km dar peste o colina ce trebuia urcata. Era foarte cald dar totuși am mers și am avansat pana pe deal de unde aveam o priveliște ce ți tăia respirația. Treaba cu respirația era și de la căldură sincer sa fiu. Mi a plăcut atmosfera creata de mirosurile îmbietoare ale arbuștilor infloriti, de pădurea mult mai uscata decât cea de sub Vulcan, Imaginea caprelor care pașteau liniștite și cântecelor de cocoși ce răsunau pe toată insula. Am ajuns in cele din urma la o plaja renumita pentru populația și varietatea piscicola ce poate fi observata făcând snorkeling. Deci am ajuns și am rămas masca…. Frumooooss !!! Iahturi în larg, munți ce protejează golful în ambele parti, câțiva oameni, apa limpede și palmieri ce ne țineau umbra la orele amiezii. Ce puteam cere mai mult? O baie în mare! Copiii erau entuziasmați. În trecere am rezervat o masa la un micro restaurant rustic găsit aproape in jungla. După vre o doua ore de balaceala, înot cu aripioare, casca si costum de apa ne à luat foamea.

Am mâncat destul de bine. Cred ca am mâncat o pisică. Am găsit cam 3….floci în farfurie (copiii m au întrebat ce înseamnă floci). Și le am spus ca parul pisicii se numește “floci” De acum înainte când vor mângâia vre o pisica se vor gândi la explicația noastră… Piesa de rezistenta a meniului: înghețată de Cocos. Foarte buna. Plecam pe drumul de întoarcere încercând sa mai vizitam o plaja ca asta era frumoasa dar nu paradisiaca. Căldură mare, soarele arde tot ce prinde, ne am cremuit de mai multe ori. Alexandra are pielea capului roșie cu noua coafura. Începem sa discuta despre implanturi de păr… Pe tot drumul suntem depășiți de scutere, biciclete electrice și mașinuțe. Călin vrea cu mașina, Sebi vrea cu mașina, pana și Alexandra vrea cu mașina. Ii explic lui Călin ca nu avem bani pentru orice asa ca discuția aluneca încet spre o alta direcție. Ajungem la plaja “Plage du Figuier” Bate vântul, valurile s cat casa Nu e nimeni pe plaja și pare ca ar fi fost părăsită acum mult timp. Și totuși pe net se povestește că ar fi o plaja foarte prizata. Facem doua poze, încercam sa ne imaginam ca am ajuns la capătul lumii, ne luam inima n dinți și plecam mai departe pe drumul de retur. Suntem obosiți cu mic cu mare.

Ne oprim de mai multe ori sa ne tragem suflul, mai schimbam din garderoba, ne mai cremuim puțin,le mai punem 10 mii de intrebari lui mami și lui tați, ne mai certam în gluma, mai plângem puțin tot în gluma și ajungem înapoi în portul de unde vom pleca spre casa. Mai avem 2 ore pana la plecare, încă suntem echipați de plaja și balaceala asa ca ne instalam pe malul marii pe o terasa ce iesea efectiv din mare. Mesele și scaunele sunt chiar lângă valurile marii. Suc de portocale presate și un shake de ananas, melon și kiwi. L-am băut într o secunda. Dacă nu era atât de scump și de cronofag la preparare mai luam unul. Un crab asculta muzica lângă noi. Iese din vizuina lui și sta și nu se mișcă. Ii place…de noi? E dresat? După ce zilele trecute am capturat un crab copiii sunt fascinați acum de ei. Nici o graba avem timp. Timpul trece. Mai vine o ploaie de 5 minute. Copiii care s în apa sau pe plaja parca nici nu observa căderea ploii care e totuși torențială. Impresionant! Hai totuși sa mergem acasă….!!! Wow am zis acasa. Pe scurt ajungem în port ne băgăm în față ca sa nu mai mergem cu vaporul vedeta și nici pe locurile de afara nu vrem sa stam. Toată lumea vrea jos în cabina unde totul e mai calm. Gata am ajuns acasă. Am făcut o baie ca sa scăpăm de nisip, am papat, am construit lego, am inventat o poveste de seara deoarece aici nu avem cărți de povesti și gata somn, dodo, nani. În seara asta povestea a fost despre un băiețel care și a construit o racheta a plecat pe luna și de acolo a început construcția unui pod pana pe pământ, în felul asta putea urca pe luna ori de cate ori dorea.