Ziua 12 14 Iulie

E 14 Iulie ! Ziua nationala a Frantei ! Si totusi e liniste. E oarecum o zi de sarbatoare nationala. Zic oarecum deoarece spre deosebire de Franta Metropolitana aici o mare parte a actorilor economici sunt in plina activitate. Se respecta aceasta zi nationala si nu prea. Aici e Franta si nu prea, o parte din populatie doreste independenta fata de Franta continentala dar aceiasi parte a populatiei traieste incertitudine financiar economica a zilei de maine in caz de independenta. Dar sa nu intram in subiectul asta stufos numit geopolitica. Vom lasa acest aspect pe alta data dupa ce voi reusi sa respir precum populatia locala.

Deci e 14 iulie si e sarbatoare. Asa ca hai sa sarbatorim : hai la festivalul de muzica GWOKA. Un vestigiu prezervat al cultirii bastinasilor acestei insule. Chiar si aceasta traditie are insemnatatea ei dar dupa cum ziceam vom lasa geopolitica pe alta data. Un coleg de la servici ne propune sa mergem impreuna si sa profitam si de plaja sau de alte activitati descoperite in satul Sainte Anne aflat la cca 60 km de noi si care este renumit pentru amploarea festivitatilor. E foarte renumit si pentru plaje binenteles. Fara sa ezitam spunem da propunerii si dis de dimineata ….pe la 10.00 de fapt plecam la drum.

Uitasem sa precizez. Vremea nu tinea cu noi. Ploua cu galeata din 10 in 10 minute. Dar nu ne am descurajat am plecat asa pe ploaie cu o pelerina si o umbrela dar inarmati cu multa speranță. Dupa vre o 15 km am observat o plaja spectaculoasa cu valuti enorme asa ca ne am oprit sa facem doua poze. Ploua mai putin dar tot ploua. Si am plecat mai departe. Am mers, jucand jocul vazut la Tv : “am intrebat 100 de români” : ce aparate pot zbura, ce animale au doua picioare, pe ce poti sa te asezi etc

Dupa vre o ora ne am mai oprit pe o plaja spectaculoasa . Era impresionanta mai ales prin culoarea nisipului galben auriu si a marii de un albastru clar. Eta foarte diferita de plajele noastre de sub vulcan. Si pe langa asta mai erau pe acolo si niste kyte-surferi. Vantul sufla cu putere. Soarele parea destul de bland chiar daca era aproape amiaza iar aerul era ca in sauna, uned si cald. Un amestec de culori si senzatii ce ti amestecau simturile. Eram fermecati. Am facut cateva poze fara sa stim ce sa fotografiem mai intai si fiind constienti ca nu vom putea reda niciodata trairea momentului respectiv intr o mica fotografie. Asta era plaja precedenta Explicam cum functioneaza materialul Ne am bucurat de priveliste si de agilitatea sportivilor din apa ramanand cu visul ca intr o zi vom fi si moi la fel. Am plecat mai departe, mai aveam 9km si prietenii nostri ne asteptau deja. Am ajuns si din nou am ramas fara cuvinte vazand ambianta si energia locului. Sincer oamenii de aici sunt faini, si precum ardelenii nostri au doar doua viteze: incet si foarte incet. Ai impresia ca au tot timpul din lume. Ei chiar daca s in intarziere nu au nici un stres. Am mancat la un restaurant aproape traditional BOKO si plini de energie am plecat spre apa. Aici aerul e mult mai umed si mai cald decat la noi acasa sub vulcan asa ca abia asteptam apa racoritoare a marii. Era foarte calda de fapt dar tot placuta a fost. Am intrat cu șopârla gonflabila in apa si n am mai iesit vre o doua ore . Ah doar noi baietii ca Alexandra a hotarat ca vrea coditze “tresse” un fel de impletitura africana a parului. Culmea e ca erau niste doamne care faceau asta chiar langa noi, asa direct pe plaja. Cred ca am subestimat totusi timpul necesar impletirii coditzelor astora. A durat cateva ore…impletitul plus asteptarea dar rezultatul a fost satisfacator.

Am cam uitat de festival Se auzea muzica n boxe mai de peste tot Am facut totusi o tura pe plaha si am descoperit niste jocuri, dansuri si activitati necunoscute noua si inghetata facuta pe loc intr un fel de butoi cu manivala. Cu siguranta o putem numi artizanala Copiii n ar fi vrut sa mai plece de acolo. Dar maine e o alta zi. Ah da mai e si serviciul. Asa ca hai acasa sub vulcan unde aerul e racoros si nu avem nevoie nici de aer conditionat nici de crema solara. Auzisem azi ca aici sub vulcan inca mai sunt case care au semineu…in caraibe…oare ce pun pe foc? Nuci de cocos? We love guadeloupe