Radiografia Libertatii 2

E dimineață în Dominic. Se anunță o zi frumoasa. Ofelia ne à lăsat niște lapte și niște cafea asa ca am putut sa ne mâncăm biscuiții pe care ii aveam cu noi și sa stam la cafea. În schimb nu avem apa iar după o noapte torida chiar avem nevoie de apa. Asa ca plec cu Sebi la magazinul de pe harta. Pe jos. Suntem puțin surprinși dar oamenii TOȚI, ne saluta. Pana și cei care trec cu mașinile pe lângă noi. Inițial credeam ca mi arata pumnul. exact ca în émotion dar nu vedeam de la distanta degetul mare ridicat. . Asa ca le arătăm și eu pumnul zâmbind. Dar de aproape am văzut ca toți ridica bratul în poziția de mai sus și ți fac semnul OK cu degetul mare.

Ne am conformat și am început sa facem și noi la fel. Unii dintre iei ne ziceau în loc de Hello sau Good Morning cu un accent Britanic perfect : YA MAN! și răspunsul venea GOOD MAN! Mi se părea atât de amuzant. Ca n filme, ca în Jamaica. YA MAN ! Trecem pe langa un tânăr îmbrăcat rasta care ne propune niște fructe pe care le tine în mana. Fac o mare paranteza aici : spiritul nostru de romani ne spune instinctiv ca ceva nu e ok, ca persoana care ți oferă ceva gratuit nu e ok și ca vrea sa profite de ceva. Asa ca spiritul nostru de romani spune No Thank You și își vede de treaba lui. De asta toate comunitățile de romani din mai toate tarile sunt dezbinate. Deoarece avem chestia asta în sânge și mai e și proverbul : Ferește ma doamne de prieteni ca de dușmani ma feresc eu singur. Sau : ferește te de romani când ești în străinătate ca te f..e fratele mai tare ca străinul. Nu știu unde sau de ce s a încâlcit banda de la casetofon și a apărut starea asta de spirit și ai impresia ca toată lumea vrea sa te fure. În fine. Eu cu Sebi de mana mi am adus aminte de proverbul ala și mi am zis ca nu vreau sa fiu asa. Sa vedem ce se întâmplă. Asa ca i am zis omului ca nu cunosc fructul ala. Și omul mi a explicat ca e comestibil și mi a spus un nume neinteligibil. Văzându ma ca încă s reticent mi a zis : “Look man i will eat it for you” uite ca mănânc și eu – în traducere. Și mi a zis și numele fructului în franceză “Guayave” și atunci mi s a aprins beculetul și am devenit ma prietenos. Am mâncat cu pofta am schimbat doua cuvinte și am plecat mai departe. Oricum eram șocat de atitudinea omului iar asta urma sa se repete de foarte multe ori pe parcursul celor 4 zile petrecute aici. Cum poți sa te plimbi asa pe strada și cineva sa ți ofere ceva fără sa ți ceara nimic în schimb. Nici chiar la tara în România unde oamenii încă au inima nepatata de ban nu am întâlnit asemenea atitudine ce sa mai zic de Franța unde totul se plătește.

Am ajuns la magazin. Dar aici treaba e foarte stricta: nu ai masca nu intri! Asa ca am făcut cale întoarsă și am luat măști. Am ajuns la magazin și am avut impresia ca trecem printr-o poarta a timpului. Am intrat pe ușa aia aflându-ne in 2022 în Dominic și am ajuns pe partea cealaltă a ușii intrând într o alimentara din România anilor 1980. Wooow. Călătorie în timp. Alimente puține frumos aranjate cele mai multe dintre ele ambalate cu un simplu film de plastic alimentar și multe dintre ele fără data de expirare. Faina la punga legata la gura fără nici o eticheta, la fel și brânză gen cașcaval și unele sucuri. Din păcate apa era ambalata tot în sticle de plastic…

Foarte multe alimente congelate! Bineînțeles pe insula nu cresc nici vaci sau găini sau porci deci nu ai nici carne proaspătă nici oua sau lapte proaspăt. Laptele deshidratat e foarte la moda. Restul alimentelor puteți sa vi le imaginați singuri.

Ajungem la casa de marcat unde ne așteaptă la aceiași casa de marcat doi bodigarzi pe care scrie securitate și au bocanci de armata, doua casierite și un băiat care împachetează toate cumpărăturile în pungi separate ba din plastic ba din hârtie. Interesant. Am ajuns înapoi acasă dar nu înainte de a saluta alte vre o 10 persoane arătându-le degetul mare. YA MAN!

E dimineață și aștept ca Alvin sa vina sa mi aducă o mașină de închiriat. Și apare pe la 9. Îmi zice ca l cheamă ca pe personajul din desenele animate Alvin and The Chimps. Ok Alvin! Și ii arat degetul mare . YA MAN. Mașina e o Honda cu vre o 250 căluți putere automata și volan pe dreapta bineînțeles. Alexandra ma întreba mai devreme dacă am mai condus mașini de genul asta. De fapt da dar nu… Am condus propria mașină deci cu volan pe stânga prin Marea Britanie deci pe partea stânga și am condus mașină cu volan pe dreapta în România. Dar niciodată ambele în același timp: mașină englezeasca conducând pe partea stânga. Ma descurc eu. Trebuie doar sa fii atent și nu pe pilot automat. Ofelia e atât de drăguță încât ne pregătește niște gogoși calde ca sa avem pe drum, și sincer la cat de puține magazine am întâlnit pe traseul nostru tare bine ne au prins gogoșile ei.

Ajuns la plaja după numai 30 min de condus. Plaja Mero. O plaja foarte apreciata de turiști scrie pe net. Și una dintre puținele cu echipamente șezlonguri și magazine sau baruri. După cum veți vedea în filmulețul de la sfârșitul articolului viata bate filmul.

Din păcate e deja amiaza când ajungem. E abia prima plaja pe care o vedem și soarele arde deja prea tare. Nisipul e atât de fierbinte încât nu putem ajunge pana la mare decât încălțati și copiii în brate. Ii îmbracă cu tricouri anti UV pălăria pe cap, ochelari de piscina și aripioare de înot gonflabile după care ii aruncam în apa. Ma cremuiesc și eu bine cu crema de bebeluși și promitem marii ca nu stam mult. Marea e frumoasa, la fel și soarele…în poze. De fapt soarele nu mai e demult prietenul oamenilor. Facem poze cu el de dragul vremurilor de demult dar soarele este foarte nociv sănătății mai ales la ora 12….si totuși nu ne putem abține și stam cca 30 min in soare. Facem câteva poze și suntem totuși dezamăgiți de toate lucrurile promise pe internet și care nu exista în realitate. E adevărat ca sezonul turistic s a cam terminat.

Ne adăpostim în mașină. E mai răcoare. Binecuvântat fie aerul condiționat și inventatorul lui. Plecam spre capătul insulei care ne promite broaște țestoase și alte plaje mai frumoase și probabil ceva de mâncare. Mergem și ne mai oprim într un satuc. Portsmouth se numește.

Nimic special. Doar imagini exotice și oameni simpli. Unii mai zâmbitori alții mai reticenți. Fiecare cu problemele lui. Decidem sa vizitam Fort Sherley care se afla la 2 km. Unul din bastioane ce au participat la apărarea insulei contra francezilor și altor invadatori. Sincer nu i am citit istoria. Și totuși când am aju s la intrare și ne au cerut 5€ de căciulă ne am răzgândit și nu l am mai vizitat.dar din poze nu era cine știe ce…arata cam asa :

Din nou la drum de data asta căutând un loc în care sa mâncăm. Și după vre o 5 km l am găsit! Ne aștepta pe noi. O surpriza plăcută în mijlocul nicăieriului.

Simplu și rafinat dar în același timp brut. Muzica Rasta, Bob s ar fi simțit la el acasă. Bere moldoveneasca! Kubuli asa se numește. Numele vine de la vechea denumire a insulei dar noua fiind din nordul Moldovei ne a plăcut numele, l-am adoptat și îndrăgit . Și bineînțeles se afla la exact 2m de plaja. Mai că-ți vine sa ți bagi picioarele.

Copiii l au îndrăgit și ei. După masa am coborât pe plaja. Soarele era ceva mai blând. Detalii în video. Ziua se anunta à fi inca luuunga asa ca am traversat insula de numai 15 km lățime și 45 lungime cu destinația Satul Indian Kalinago.

Amérindienii care au populat insula înainte de venirea spaniolilor și Columb se numeau Arawak și mai târziu tot înainte sa ajungă Columb erau și indieni Kalinkoo care trăiesc și astăzi pe insula și sunt în jur de 3000. Astfel încât au și propriul lor muzeu, un fel de muzeul satului și al țăranului. Bineînțeles muzeul era închis dar am avut ocazia sa ne plimbam printre căsuțele indiene și sa facem câteva poze la mini cascada lor care se varsă direct în mare.

Am luat un mic suvenir și am plecat spre casa pe partea estica a insulei dar pregătindu-ne din nou sa traversam munții spre orășelul Roseau. Priveliștea era magnifica mai ales pe malul marii dar nici cea montana nu era de aruncat. Insula are 9 vulcani activi deci pe alocuri miroase a sulf, exista cascade mai peste tot și se spune ca cea mai mare bogăție a insulei sunt sursele de apa (izvoarele). Sunt în jur de 365. Care mai de care mai diferite. Ba cu apa calda, ba cu apa sulfuroasă, rece, clocotita, minerala etc. Exista pana și un lac cu apa clocotita! Al doilea cel mai fierbinte din lume. Boiling Lake. Poza e de pe net. Sunt 8-9 ore de mers pe jos pana acolo. Nu am fi putut merge atât de mult cu copiii. Temperatura lacului: 82 °C Temperatura solului si a apei ce curge prin apropiere nu permite vegetatiei sa creasca. Se numeste valea dezolarii. Incetul cu incetul noaptea a cazut peste frumoasa insula a duminicii iar noi ne am continuat drumul la lumina lunii. Am ajuns și în Roseau unde viata de noapte începuse deja și din mai toate căsuțele oricât de darapanate erau ele răsună muzica Dub și Raeghe. Pe timp de zi și privind din mașină ai impresia ca toată lumea e prietenoasa. În schimb la lăsarea nopții nu prea te simți în stare sa te duci într un bar darapanat care prăjește niște carne în condiții extreme și sa ceri ceva de mâncare. Restaurante nu sunt ce le am fi găsit dacă erau. Internetul nu merge chiar dacă mi am activat opțiunea de 1G=20€ asa ca nu putem sa ne bazam decât pe mapsme aplicația off-line care ne ghidează orbește pe drumurile chinezești ale acestei insule. Ah da chinezești am zis bine. De câțiva ani, nu știu exact de când China a vrut sa se apropie de Caraibe intențiile ei fiind mai mult sau mai puțin prietenoase fata de statele vecine. Dar le à promis dominicanilor că dacă le dau o bucata de insula sa și facă și ei asa o baza militara aici le vor construi ei străzi scoli și spitale și vor investi masiv în economia insulei. Asa ca mai peste tot vezi utilaje chinezești printre care și Volvo, străzile chiar și în afara localităților sunt iluminate de lampadare alimentate solar sau eolian dar care sunt mai mult sau mai puțin funcționale. Chinezii le au construit dar cred ca nu prea are cine sa le întrețină… Am deviat de la subiect. Cat timp mai era lumina am mai făcut și câteva poze pe faleze.

Am mai avut și alte peripeții în ziua asta extrem de lunga dar acestea vor putea fi admirate în viitoarea postare video. Important e ca am ajuns acasă cu bine conducând tot pe partea stânga a străzii și tresarind de fiecare data când vedeam ca mi vine o mașină pe contrasens care era de fapt pe banda ei dar creierul meu o percepe ca pe o amenințare deoarece nu e obișnuit sa vadă o mașină venind din fata pe partea dreapta. Am lăsat echipa acasă și am plecat singurel pe jos sa caut un sandviș ceva sau un kebab ca de biscuiți m am cam saturat. Era21.00h. Am dat o tura prin cartier și nimic.doar prieteni bronzați cate 2 3 la fiecare colț. Cobor mai spre centru găsesc un mini food truck dar am impresia ca durează o eternitate asa ca plec sperând la mai bine. Mai dau o tura pe lângă un magazin care bineînțeles nu avea produse proaspete pe lângă o discoteca și apoi ma trezesc ca sunt vre o doi 3 prieteni care ma observa cu interes. Unul se apropie și vrea sa mi vândă orez negru..!?!? Altul îmi propune ceva de fumat și unul fără un picior și cu cârje îmi cere de pomana. Și atunci îmi zic ca sunt prea frumos îmbrăcat și ma întorc la food truck ul de mai devreme. Aștept și plătesc o grămadă de bani pentru doua brosete de pui cu ceapa și cartofi prăjiți după care ma grăbesc acasă unde e foarte cald și bine…într un fel. Apoi duș și somn. Maine e o noua zi.